Cazul Marian Drăgulescu a stârnit un “tsunami mediatic” este clar, dar din păcate în loc să devină un pretext pentru discutarea unor probleme sociale s-a ales penetrarea în intimitatea unei familii. De când a apărut ştirea nu m-am gândit decât la comportamentul cetăţenilor de sex masculin din ţara noastră. Când spun comportament nu mă gândesc neapărat la situaţiile extreme cum e bătaia, omorul, care au loc în cadrul “protector” al familiei, ci la micile gesturi pe care de cele mai multe ori “băieţii noştrii” uită să le facă. Nu vreau să trăiesc într-o ţara în care femeile sunt tratate că nişte zeiţe (deşi nu ar fi rău) ci vreau să trăiesc într-o ţara unde bărbaţii nu uită de bunele maniere.
De câte ori se ajunge la o astfel de problemă masculii au clar un răspuns ” Nu aţi vrut voi egalitate??”. Răspunsul meu: “Normal că am vrut egalitate, însă că şi democraţia a fost prost înţeleasă!”
Acordarea priorităţii la intrarea într-o clădire, ţinutul uşii, cedarea locului în autobuz, un simplu ” Scuze!” dacă te inghionteste, etc, nu mi se păr chestii care ţin de SF. Din păcate şi femeile au uitat de aceste gesturi şi-l consideră extraterestru pe cel care le face. Nu le acuz pentru că în scurta mea experienţă din străinătate de multe ori îi priveam la fel pe reprezenatii sexului tare când făceau aceste gesturi fireşti.
Oare societatea românească se îndreaptă spre sălbăticia din epoci de mult apuse sau acele epoci s-au întors deja?
