Acesta este episodul pe care ni l-am dorit de multă vreme. Sunt sigură că va ajunge în topul orcărui fan Greys. Aminteşte mult de episoadele dense, care ne ţineau cu sufletul la gură în primul sezon.
Naraţiunea cu tâlc a episodului este făcută de către Alex Karev. Este cel mai potrivit pentru un episod atât de emoţionant şi fără preludii. Se intră încă din primele secvenţe în eforturile lui Alex de a digera vestea bolii lui Izzie.
Imediat după asta sub privirile noastre Christina este strangulată de Owen într-o scenă care va rămâne mult timp pe retina privitorilor, jucată perfect de către protagonişti. Intervenţia lui Callie se dovedeşte crucială în acest caz.
Întoarcerea lui Derek în sala de operaţii este un al subiect al acestui episod. Abilităţile sale sunt puse la îndoială de multe ori în acest episod de diferite persoane, inclusiv în sala de operaţii.
Facem cunoştinţă cu oncologista care se ocupă de Izzie şi care după toate aparenţele va fi mintea lucidă şi obiectivă de care este nevoie în acest caz. Toţi ceilalţi doctori care se ocupă de caz sunt prieteni mai mult sau mai puţin cu Izzie. Vorbind de prieteni, Izzie nu a prea avut parte de prezenţa lor în ziua operaţiei. Toţi au reuşit să ocolească cu graţie salonul unde era internată Izzie şi unde a împletit un fular verde care a ajuns în final la Bailey.
Ar mai fi multe de zis, dar mai bine vă bucuraţi singuri de acest episod. Atât vă mai spun Izzie iese cu bine din operaţie şi Meredith acceptă cererea în căsătorie a lui Derek(cererea e tipic Greys, oricum mai originală decât trandafiri roşii).
Really, really enjoy!!
PS: George O’Malley apare mai mult decât în tot sezonul în acest episod.
Faye Dunaway

